L-am cunoscut pe George prin intermediul email-urilor inca de anul trecut. Stiam despre el ca a lasat Romania nepereche in favoarea Frantei si ca respira/vorbste/gandeste/transpira TRIAL. Dar mai multe aveam sa aflu cu ocazia unui pahar de vorba.

boMb: Date de identificare

George: George Stefan, Bucuresti, 23 de ani, mutat in Franta din 2009. Filosofie de viata: "Nimic nu este intamplator, toate se intampla cu un motiv."

b:  George, ca sa o luam cu inceputul. Ce este trial-ul pentru tine?

G: Sincer, este adevaratul scop al existentei mele, lucru de care mi-am dat seama dupa chiar primul an de dat.

b:  Spune-ne te rog CAND si CUM a inceput totul?

G: (razand) Pai cred ca totul a inceput cand m-am nascut!Prima data cand am vazut o bicicleta, m-am indragostit. Nu vroiam decat sa dau la pedale, sa stau pe doua roti. Pe la 12 ani am inceput sa fac trick-uri de echilibru fara sa stiu de existenta trial-ului. Credeam ca sunt singurul care face asa ceva si tare mandru mai eram... Scurt timp dupa aceea l-am vazut pe un baiat din cartier care facea acelasi lucru, si el a fost primul care mi-a explicat cum sta de fapt toata treaba. De acolo si pana am ajuns in Skatepark Herastrau sa ma cunosc cu trialistii din zona nu a mai fost decat un mic pas.

b:  Amintiri legate de primul bike?

G: Ohoo, bineinteles! Prima bicicleta pe care am dat ceva trick-uri era un mtb de duzina, luat din Metro. L-am dus la un sudor, i-am explicat ce sa taie si unde sa lipeasca, dupa care m-am trezit cu un adevarat Custom Trial Bike. Era o priveliste de milioane...

Prima bicicleta adevarata pentru trial a venit in 2003, exact in anul in care am inceput o pauza prelungita.

b:  Adica te-ai lasat de trial?

G: Da, dupa 4 ani de eforturi am simtit ca lipseste ceva. Ma rog, lipseau mai multe, dar "ceva" in mod deosebit.

b:  Bine, atunci ia-ne cu inceputul povestii.

G: Cum ti-am spus, la 12 ani m-am apucat cu o bicicleta improvizata. La inceput totul a fost cam aiurea: eram singur si nu prea stiam ce fac. Cand am ajuns in mijlocul comunitatii m-au surprins altele: mentalitatea oamenilor, problemele financiare, lipsa tehnicalelor, etc. Am rezistat pana in 2003, cand mai toti s-au lasat de trial, astfel incat am ramas singurul trialist din Bucuresti. Si-atunci am luat o pauza de cam 4 ani. M-am reintors pe bike prin 2007 cu planuri noi: vroiam sa ajung cat mai sus, si-asta era TOT ce aveam incap.

b:  Practic atunci a fost momentul de cotitura si te-ai motivat pentru viitor?

G: Da, exact asa. Si sincer, cel mai tare m-a motivat prietena care m-a convins sa continui pe drumul trial-ului. Mi-a spus atunci "Ori trial, ori nimic!" Ce crezi c-am facut? (rade)

b:  Ai plecat din tara..

G: Da, dupa un timp. In 2007, 2008 si putin din 2009 m-am mai dat in Romania impreuna cu prietenii mei, Ariot si Oliv; eram un fel de "trio de baza" in trialul din Bucuresti. Cei mai buni prieteni si cei mai mari rivali, dar asta numai pe traseu.

b:  Care a fost adevaratul motiv din cauza caruia ai plecat din Romania?

G: Trialul, bineinteles! Asa mai in amanunt, din cauza conditiilor slabe de antrenament, a scandalurilor cu oamenii legii care nu vroiau cu nici un chip sa ne lase in pace... Daca ar fi sa gasesc un singur vinovat, atunci as spune ca a fost mentalitatea de aici. Asta cred ca a fost cea care m-a convins sa plec.

George a plecat in FRA in 2009, special pentru TRIAL, devenind astfel singurul trialist din lume care si-a schimbat tara de rezidenta special pentru sportul pe care il practica.

b:De ce Franta?

G: Totul a pornit de la o intrebare pe care am a pus-o pe un forum de specialitate. Vroiam sa aflu detalii despre o tehnica speciala de urcare, si singurul care mi-a raspuns a fost chiar campionul mondial de Trial - Giacomo Coustellier. Raspunsul in sine m-a motivat sa plec: "...tehnicile sunt oarecum secrete, asa ca daca vrei sa inveti hai aici sa ne dam impreuna!" Ceea ce am si facut!

b:  Cum a fost cand ai ajuns la fratii francofoni?

G: A fost excelent, dar in acelasi timp si foarte greu. Nu vorbeam limba franceza, asadar iti inchipui cat de frustrant este sa nu stii nici macar cum sa ceri un suc.. Pe de alta parte insa, riderii francezi m-au ajutat din plin, atat financiar cat si tehnic. M-au luat in familia lor si am ramas acolo.

b:  RO VS. FRA

G: Chiar daca ma va injura lumea, o voi zice din nou: in Romania mi-a lipsit libertatea de a face exact ceea ce vreau, mi-a lipsit siguranta si mentalitatea pozitiva a celor din jur. Franta le are in schimb pe toate. Nu este un loc perfect, dar este mult mai bun pentru ce vreau eu sa fac.

b:  Antrenamente s-ar facut simtite rapid?

G: Da, imediat am inceput sa simt efectele benefice ale mutarii. Mai greu la inceput, cand am fost sfatuit sa uit TOT ce am invatat acasa pentru ca era...gresit!.. Astfel ca am luat-o de la ZERO, dar am avansat destul de repede, dovada rezultatele.

b:  Chiar asa, ia fa-ne te rog o trecere in revista a competitiilor.

G: In 2007 am participat la primul meu concurs. Nu prea imi mai aduc aminte detalii, decat emotii.. In 2008 am fost la "Cluj o­n the Rocks", unde am terminat pe Locul IV. Dar adevarata viata competitionala a inceput in Franta. La sfarsitul sezonului 2009 s-au vazut rezultatele noilor metode de antrenament: intr-un singur sezon am ajuns de pe ultimul loc direct pe primul!

Koxx Days- Buthiers(abandon)

Coupe FFC - Petit Coeur#23 / 23

Coupe FFC - Hauteville Lompnes #10 / 25

Finale Coupe FFC - St. Pantaleon #5 / 25

Coupe Alpes-Provence - Lancon#1 / 25

b:  Ce conteaza cel mai mult intr-un concurs de trial?

G: Cel mai mult si mai mult conteaza finetea pe traseu; controlul, echilibrul, fluiditatea. Super sariturile, drop-urile si "nebuniile" sunt frumoase, dar de prisos.

b:Deci se aplica aceleasi reguli ca-n majoritatea sporturilor extreme: stilul conteaza, nu elicopterele.

G: Corect.

b:  Sponsorii cand au inceput sa apara?

G: Greu de crezut, dar prima oferta a venit de cand eram in Romania, si era vorba de o firma de biciclete din Franta - OZONYS - team in care sunt din 2008. Ii am alaturi pe cei de la HOFIGAL - producatori de suplimenti alimentari - si sunt in discutii cu alte brand-uri ofertante. Vedem ce iese..

b:  Ce ne spui despre trial-ul romanesc?

G: In primul rand ca are un nivel extraordinar de ridicat! Riderii sunt buni, dedicati. Le lipsesc conditiile, dar asta nu este o problema capitala ca in alte sporturi. Cred ca adevarata problema este faptul ca nici unul din ei nu vede in perspectiva, se auto-limiteaza prin felul de a gandi. In loc sa se uite in viitor si sa isi aleaga cel mai bun drum pentru a ajunge "acolo", se lasa pagubasi sau dusi de valul majoritar.

b:  I-ai sau te-au invatat?

G: Am incercat sa le pasez si riderilor romani din cele pe care le-am invatat in Franta, dar toate au fost primite cu neincredere, asta cu toate ca aceste sfaturi veneau diorect de la campioni mondiali!

Personal am descoperit ca doar ascultandu-i atat pe incepatori cat si pe profesionisti voi castiga cu adevarat.

b:  Care este parerea ta despre sportul extrem din Romania?

G: Are si bune si rele. Intre cele bune se numara nivelul ridicat al sportivilor care nu reflecta conditiile precare existente. Exista pasiune pentru sport, si asta este un lucru mare. Pacat ca se pierde pe alte parti. Printre cele pe care le consider de neinteles se numara aroganta riderilor de top, mandria, si ostilitatea manifestate fata de cei mai tineri. Rivalitatea intre rideri nu are ce cauta la antrenamente, in viata de zi cu zi. In traseu face bine, dar si acolo cu masura. Unii ar trebui sa-si vada lungul nasului, altii sa isi accepte nivelul, dar toti ar trebui sa devina toleranti si deschisi. Cand vor gasi si motivatia de a merge mai departe, de a face sacrificii, atunci vor putea sa-si urmeze drumul ales. Acelasi lucru cred ca se aplica in tot ce tine de sportul extrem romanesc.

b:  Ceva sfaturi pentru trialistii romani?

G: Sa nu se lase niciodata! Sa se dedice complet si nu vor regreta. Atunci cand ai un scop precis si esti 110% convins ca vrei sa ajungi acolo, atunci sigur vei reusi. Conteaza doar sa iti urmezi visul!

b:  Cum este George omul?

G: Cat se poate de normal. Incearca sa imbine utilul cu placutul. Ma dau in demo-uri, citesc foarte mult (printre autorii preferati - Marin Preda, Mircea Eliade, Eugen Barbu, Joseph Murphy), ascult muzica (Vexatu Vex, Queens of the Stoneage, RHCP, RATM) si incerc sa petrec cat pot de mult timp cu prietena mea. In ceea ce priveste "munca", mi-am deschis un magazin o­nline - www.joxbikes.com - si din el mai scot un banut.

b:  Planuri de viitor?

G: TRIAL!